Au trecut aproape 20 de ani de la crimele săvârşite în decembrie 1989. Tot de atunci, criminalii fac eforturi disperate pentru a ne demonstra că nu a existat o altă soluţie. Din păcate, pentru noi, sunt foarte mulţi români care s-au lăsat manipulaţi şi înşelaţi de această idee. Oameni care, de altfel, se bucură de tot respectul nostru, au picat în plasa lor. Presa scrisă, vorbită şi văzută, repetă precum papagalii aceeaşi frază:

„Nu a existat, în acel moment, un singur român, căruia, punându-i-se în mână automatul, să nu-l descarce în Ceauşeşti şi, mai ales, în ea, aşa cum au făcut-o cei din plutonul de execuţie de la Târgovişte”.

Această frază nu numai că nu este adevărată, dar ea a stat la baza tuturor nenorocirilor care s-au abătut asupra poporului român în ultimii 20 de ani.

Eu nu l-aş fi împuşcat nici pe Ceauşescu şi nici pe soţia lui. Şi asta nu o spun acum. Am spus-o încă de atunci. Ca mine au fost milioane de români. Dar în numele nostru au vorbit şi vorbesc asemenea inşi sigur interesaţi pentru a-şi apăra vinovăţia. Ca să nu mai vorbim că dacă românii nu ar fi fost intoxicaţi cu fapte abominabile imaginare  (64 de mii de morţi, genocid, terorişti, conturi de miliarde ale lui Ceauşescu în străinătate etc. etc.), atunci am fi constatat că în Piaţă sau oriunde ar vrea ei, în România, ar mai fi rămas poate câteva zeci de delicvenţi.

Acum îi cunoaştem, ştim ce-au făcut pe 22, după 22 şi până astăzi, când ne-au lăsat fără agricultură, fără industrie, fără educaţie, fără asistenţă medicală, fără resurse (petrol, gaze, energie etc.), fără păduri, fără pământul nostru străbun şi chiar fără copii noştri, pe care i-au transformat în sclavii Europei şi ai  lumii.

Cred că a sosit momentul să nu mai lăsăm pe nimeni să vorbească în numele nostru.

Mai mult decât atât, ar trebui să le cerem şi socoteală pentru crimele săvârşite, pentru trădare, pentru genocidul pe care l-au produs şi pentru distrugerea economiei naţionale.

În plus, cred că merită să luăm în discuţie încă un aspect.

România comunistă a anilor 70-80 a fost condusă de Partidul Comunist, care-l avea ca secretar general pe Nicolae Ceauşescu.  Este absurd să considerăm că  pentru toate relele nu poate fi condamnat decât un singur om, Nicolae Ceauşescu, iar pentru tot ce a fost bun  (vor sau nu vor, ei trebuie să recunoască faptul că au fost şi foarte multe lucruri bune), „după război” meritul şi-l atribuie când unul, când altul, şi, obligatoriu, întotdeauna meritele aparţin unuia sau altuia, dar numai dacă sunt din gaşca lor.

Este momentul să înţelegem, cel puţin din experienţele triste, dacă nu tragice, ale ultimilor 20 de ani, că cei care au preluat puterea în 89 nu au apărut din senin. Acum când faptele lor se dovedesc a fi clar împotriva poporului român, ar trebui să conştientizăm  că ei au acţionat împotriva noastră  cu mult înainte de deznodământul din decembrie.

Faptele lor au constat în dezorganizarea activităţilor în toate domeniile, şi, în special,  în aprovizionarea cu bunuri de primă necesitate şi  crearea de dezordini  în serviciile publice. Toate erau făcute cu un singur scop, românii să-şi piardă încrederea nu numai în sistemul comunist, dar şi în ei înşişi.  Vă mai amintiţi cum, după 89, ne tot repetau că nu suntem buni de nimic, că suntem cel mai slab pregătiţi profesional, că realizăm produse de cea mai proastă calitate, că suntem inculţii Europei şi ai lumii, că industria românească era o grămadă de fiare vechi, agricultura, şcoala, sănătatea, cultura, tradiţiile, istoria, toate erau etichetate ca fiind „de rahat” etc. etc.!

Sigur, istoria o să facă ordine, în ceeace priveşte această perioadă, dar cred că este momentul să ne schimbăm atitudinea din spectatori, masă de manevră şi înghiţitori de gogoşi, într-o  postură activă, de combatere a tuturor minciunilor şi manipulărilor şi de organizare pentru a ne recâştiga drepturile pierdute, pentru a recupera ce se mai poate, pentru a păstra şi a dezvolta ce a mai rămas şi pentru a-i demasca şi înlătura pe „duşmanii poporului”, cum ar zice un adevărat comunist.

Pentru a avea speranţa într-un viitor mai bun,  NU  ne putem  permite să abdicăm de la principii.

Toate crimele trebuie condamnate iar criminalii puşi după gratii.

Constantin ROTARU