Patru ani am fost înnebuniţi de politicienii marilor partide, cu mici excepţii, că votul uninominal va produce marea schimbare, aşteptată de români.

Votul uninominal, în glagoria politicienilor, egal: o clasă politică nouă, o legătură directă între parlamentar şi alegător, o responsabilizare a parlamentarului şi a clasei politice româneşti etc. etc.

30 noiembrie 2008, Ziua Marilor Infăptuiri a sosit.

Toţi românii si-au dorit schimbarea, dar foarte puţini au mers la vot. De ce? Pentru că ei nu cred nici în miracolul votului uninominal şi nici în promotorii lui. Să nu ne lăsăm păcăliţi. Nici cei care au votat n-au crezut în totalitate în binefacerile votului uninominal. Ei s-au achitat de această datorie nu din spirit civic ci mai degrabă ca urmare a apartenenţei lor la ceea ce se numeşte clientela politică a unui partid sau altul.

Votul lor a fost unul interesat, interesat politic sau interesat financiar. Acum putem afirma fără nicio reţinere că au fost foarte, foarte puţini cei care au mers la vot cu credinţa că acesta le-ar putea aduce ceva bun.

Au fost câteva voci care au sesizat lipsurile şi pericolele pe care le reprezintă votul uninominal, aşa cum a fost reglementat prin lege, pentru democraţie şi pentru statul de drept. Strigătele au fost în pustiu. Partidele conducătoare, aflate temporar la putere sau în opoziţie, ajutate de gorniştii de serviciu din mass-media au acoperit totul.

1 decembrie 2008, Ziua Naţională? Da, dar nu contează. Important este votul uninominal. Cu atât mai mult cu cât el aduce prima răsturnare de situaţie. PD-L recuperează 5-6 procente şi ameninţă cu dramatizarea situaţiei în curtea PSD.

Au greşit cei care au sondat opinia publică? Nu. Numai că ei au încheiat socotelile mult prea devreme faţă de ora de închidere a votării. Cunoscute fiind rezultatele, fiecare competitor s-a comportat în consecinţă.

Toţi au aplaudat în cor eliberarea scenei politice de orice alt competitor nepoftit.

Era prima sarcină a legii votului uninominal şi prima mare realizare.

PNL 20 %. Procent bun şi foarte bun… Aşa că linişte şi aşteptarea mandatelor.

PSD 36 % şi peste. Mulţumire. Au învins şi au trecut la planuri.

PD-L? Învins, dar nu doborât. Ce a urmat? Acţiune. Mă surprinde că nimeni nu a văzut aglomeraţia de la unele secţii de votare, din ultimele două ore. Au scos banu, şi-au adus alegătorul, au micşorat diferenţa şi dimineaţa au produs surpriza şi cutremurul în PSD.

S-a trecut la acordarea mandatelor şi, din nou, surpriză!

Intră în acţiune metoda d’Hondt şi partidul care câştigă alegerile pierde mandatele. Metoda d’Hondt şi cele opt zecimale ale ei.

Emoţii pentru cei care au câştigat alegerile şi speranţe pentru cei care s-au clasat pe locul doi, trei sau patru. De ce? Din cauza metodei d’Hondt şi ale ei opt zecimale. Aşa am aflat că niciun parlamentar, mai ales din cei care ne vorbeau despre binefacerile votului uninominal, nu ştiau nimic despre metoda d’Hondt şi despre cele opt zecimale. Nici acum nu ştiu.

Legea a fost gândită de minţi perverse, iar parlamentarii, în spiritual lor de turmă, au votat-o.

Efectele au fost surprinzătoare numai pentru noi. Ei s-au folosit de ea ca să-şi rezolve problemele. Au eliminat orice posibilitate de a mai pătrunde în parlament vreun partid neparlamentar. Au eliminat şi Partidul România Mare, ultimul partid care, chiar dacă nu mai deranja prea mult, pentru că-l dresaseră deja, strica la culoare. Au eliminat din parlament adversarii politici care-şi permiteau să aibă şi alte puncte de vedere. Sorin Oprescu, la primărie, Ion Iliescu, lăsat la vatră, Adrian Păunescu, Octavian Ştireanu, Şerban Nicolae sau Norica Nicolai au fost eliminaţi prin metoda d’Hondt şi cu ajutorul celor opt zecimale.

O fi avut cineva curiozitatea să verifice cum s-a aplicat această metodă şi cum s-au obţinut zecimalele respective? Crede cineva că nu sunt posibile anumite erori de calculator, prin intervenţia manuală de ajustare a unor cifre în cuprinsul respectivilor coeficienţi, care să ducă la parlamentarea unora cu voturi deloc şi desparlamentarea altora care aveau voturi, dar nu sunt oameni de gaşcă?

În ultimul timp, ca să tacă definitiv, voturile se ard. Şi totuşi, merită refăcute calculele, chiar cu cifrele lor.

“Este nedemocratică o situaţie în care cei care obţin locul trei cu un procent de 8 sau 9 la sută să devină parlamentari în detrimentul celor dintâi. Este clar ca această lege trebuie reanalizată” spune Mircea Geoană.

„Este cel mai prost sistem de vot posibil” declară nervos Theodor Stolojan.

„Este o porcărie de lege, o aiureală! Păi dacă asta e politică şi reprezentativitate, hai să ne mutăm în Congo!” spun pedeliştii, pesediştii şi peneliştii, în cor.

Unde-or fi fost ei când s-a votat legea asta? Care minte bolnavă o fi gândit această lege? Ce interese perverse or fi fost la mijloc?

I-am auzit pe bravii noştri politicieni, nu odată şi nu numai pe unul, că nu se ştie ce efecte va produce o anumită lege aprobată în Parlament, dar merită să încercăm (!?). Cum pot ei să-şi permită să ia poporul pe post de cobai? Din păcate, observăm că, destul de des, îşi permit. Cu toate acestea, au cerut din nou votul şi toţi pe care i-am auzit că folosesc poporul pe post de cobai au intrat în noul Parlament.

Şi totuşi, Legea votului uninominal şi-a atins scopul.

Până acum, cotroceniştii au făcut eforturi supranaturale ca să ne demonstreze că, în baza unor fapte reale sau închipuite, unii parlamentari ar fi infractori de drept comun şi pentru a intra în normalitate (!?) domniile lor s-au simţit obligate să pornească multe lupte împotriva opozanţilor, pentru curăţirea politicii româneşti.

Votul uninominal a rezolvat şi această problemă.

Dacă până acum nu aveam certitudini că sunt sau nu infractori în cele două camere, votul uninominal i-a scos pe puşcăriaşi din închisori şi i-a băgat în Parlament transformându-l pe acesta într-o ÎNCHISOARE DE LUX A ROMÂNIEI.

Constantin ROTARU

P.S.

Asta nu e România noastră, e România lor.

A sosit momentul să ne gândim şi la România noastră.