“Din criză ori vom ieşi toţi, cei 22 milioane, ori nu va ieşi niciunul.  Asta înseamnă  SOLIDARITATE”,  afirma Traian Băsescu, preşedintele României, la adunarea electorală a PDL din 11 mai 2009.

Cu numai şase luni în urmă, într-o altă campanie electorală,  Traian Băsescu, pe post de remorcher al PDL-ului, afirma că toate promisiunile electorale pot fi înfăptuite pentru că nu există niciun motiv care să confirme o eventuală criză economică în România.

La numai câteva luni, începând chiar din primele zile ale Guvernului PDL-PSD, a început să constate că ne confruntăm cu o problemă care se numeşte  CRIZĂ.  După ce au întârziat, nespus de mult, aprobarea bugetului, după câteva săptămâni s-au apucat să-l rectifice. Adică, să-l înjumătăţescă.  Nu mai sunt bani!  De ce?  Culmea,  E CRIZĂ!

Lăsând la o parte faptul că toată lumea era îngrijorată de eminenta criză care se apropia, EI amăgeau electoratul cu promisiuni absolut aberante, iar acum, guvernanţii noştri în frunte cu şefii lor, Geoană, Boc şi preşedintele Băsescu, nu mai încetează cu lamentările:  „Nu  era niciun semn de criză”,  „instituţiile europene  sau analiştii economici nu prevesteau aceasta criză”  etc.

Ce fel de oameni politici sunt cei care pot fi luaţi prin surprindere, de pe o lună pe alta, ca să nu zicem, de pe o zi pe alta, de o criză economică?  Cine ar trebui să ştie mai bine  cum merge economia într-o ţară dacă nu cei care o guvernează?

Un om politic  ar trebui să înţeleagă cu mult înainte efectele pe care le va produce un act normativ. Dar putem să avem o asemenea pretenţie în condiţiile în care miniştrii  sau  parlamentarii, primul-ministru sau preşedintele ţării spun, de foarte multe ori, că nu ştiu „care vor fi urmările legilor”  pe care le aprobă şi că  „vom vedea ce se va întâmpla şi după aceea, dacă nu e bine, o schimbăm”, afirmă ei.  Legile produc efecte în viaţa oamenilor, iar acestea, în cazul în care  nu sunt bine gândite,  pot avea  urmări dramatice pentru oameni.

Putem accepta politicieni care-şi tratează electoratul ca pe cobai?

Criza pe care va trebui să o suportăm este efectul politicilor speculative,  ilicite şi imorale promovate într-o serie de ţări dezvoltate, în primul rând, şi, din păcate, şi în România.

România va fi afectată de criza economică mondială, dar, cel mai rău este că  politicile neoliberale  postdecembriste din ţara noastră   ne-au împins  într-o criză extrem de dură şi pe termen lung.  Când lumea va ieşi din această criză mondială,  noi ne vom afla de-abia la început.

Traian Băsescu,  probabil pentru a nu fi obligat să răspundă, tocmai în campania electorală prezidenţială,  la o serie de întrebări foarte directe referitoare la criza tot mai prezentă,  încearcă  să spună  adevărul, chiar dacă, de fiecare dată , îl spune  numai pe jumătate  sau spune  numai adevărul lui.

„Din criză vom ieşi toţi, 22 milioane, ori nu mai ieşim niciunul”.   La prima vedere, sunt tentat să-i dau dreptate, cu toate că unii ar fi tentaţi să asemene cele spuse de Traian Băsescu cu exclamaţia-îndemn, şi ea cu iz mobilizator, a lui Adolf Hitler: „ori câştigăm războiul, ori pierim ca naţiune”. A pierit Fuhrerul, iar naţiunea germană a supravieţuit  şi ăsta ar trebui  să constituie  un motiv serios de meditaţie pentru cei care vor binele României.  Totuşi, istoria ne arată că în toate  crizele sunt multe victime, dar şi profitori.  Oare cine vor fi victimele?  Răspunsul îl cunoaşteţi cu toţii.  Dar profitorii?  În niciun caz cei care-şi câştigă existenţa prin muncă.

„Asta înseamnă  SOLIDARITATE” conchide preşedintele.  Care solidaritate dom’le preşedinte?  Cine cu cine să fie solidar?  Muritorii de foame cu „băieţii deştepţi” sau „băieţii deştepţi” cu muritorii de foame?

De solidaritate avem nevoie, e clar, dar într-o solidaritate n-au ce căuta minciuna, specula, ilicitul şi imoralitatea.

E necesar să fim solidari şi la bine şi la rău.  Nu putem accepta, însă,  ca unii să fie solidari numai la bine şi cei mulţi să aibă parte de solidaritate numai  la rău.

În plus, cel care a înşelat cel puţin odată  nu mai poate da lecţii de solidaritate.

Constantin  ROTARU

Rm.Vâlcea, 11 mai 2009