Frate muncitor
A fost o vreme când îţi întindeai mâna solidar spre tovarăşii tăi din alte părţi, simţind că împreună constituiţi un întreg, un bloc de suferinţă îndurată dar şi de bucurie îngăduită, într-o lume unde rolul vostru era tot mai hotărâtor. Multă vreme solidaritatea cu muncitorii străini a constituit trăsătura de căpetenie a clasei tale, dar niciodată n-a lipsit preocuparea de progres pentru ţara ta de baştină, România, iar în caz de încordare internaţională nu-ţi lpsea spiritul de sacrificiu pentru ea.
A fost şi o epocă în care tu ai fost stăpân. Atunci asumându-ţi eforturi organizate mai mari decât altora. Condus de unii din fraţii tăi ca origine şi ca orizont spiritual, ai fost, cu condiţia ta muncitorească, prevalent şi hotărâtor în multe. Ţi s-a dat pilejul să-ţi clădeşti un adăpost mai bun, să-ţi faci un mediu mai îngrijit, să accezi la cultură şi la asistenţă medicală ieftină şi calificată, să mergi la băi, să ai vehicul propriu şi să circuli pe drumuri mai bune, să vezi spectacole întăritoare de suflet şi credinţă de viaţă, să trăieşti într-o posibilă morală proletară, cu mândria aferentă unui constructor de lume nouă, dacă se poate mai dreaptă. Ţi s-au pus nişte graniţe cât priveşte circulaţia prin lume, dar înlăuntrul acestor graniţe te simţeai destul de stăpân, atât pe natură şi peisaj cât şi pe lucrul mâinilor şi minţii tale. Te legănai în ideea că destinaţia ta e să-ţi ajuţi semenii să se ridice, aşa cum ei te ajută pe tine. Erai socotit clasa care duce cu succes societatea înainte.
Mai avem clasă muncitoare ?
Astăzi această clasă aproape că nu mai există, după cum nu mai există nici beneficiile organizării ei. O contrarevoluţie la care ai participat şi tu, ameţit de ideea unei emancipări necontrolate, şi poate a unui trai mai distractiv, cu mai multe licenţe, a surpat baza hegemoniei tale, ţi-a destrămat coeziunea şi solidaritatea, ţi-a subminat siguranţa vieţii şi rostul meseriei, ţi-a învălmăşit criteriile şi morala, închiriindu-te provizoriu la alţi stăpâni, unii hrăpăreţi, destui străini, terfelindu-ţi mândria de a face parte dintr-o clasă care decide direcţia lumii, robindu-te banului şi nu frăţiei. În noul stat românesc tu numai contezi ca închegare de suflu, ci numai ca slujitor pe bani, oricând apt să fii dat afară de un capitalist. Tu nu mai eşti o clasă cu rostire proprie, ci cel mult un membru de grupuleţe ce caută cu îngrijorare soarta lor şi a copiilor lor. Ţi s-a pângărit iar, prin exploatare, sentimentul frăţiei. Ai fost dislocat de la beneficiul corect, slujeşti acum o plus-valoare nu pentru tine şi comunitatea ta, ci pentru alţii, cei mai mulţi de aiurea. Tu însuţi pleci aiurea ca să-ţi câştigi de la alţi stăpâni bucata de pâine. Ai fost hegemon, nu mai contezi. Ai fost înfrăţit cu ţăranul român, nici el nu mai are portanţă, însemnătate. Ai fost înfrăţit cu muncitorii din alte părţi, acele legături s-au dus, solidaritatea e azi a capitaliştilor, iar tu eşti agentul ieftin al concurenţei dinte ei, având oricând piciorul lor în spate.
Cui ai transferat puterea?
Cum ţi-ai putut pierde în halul ăsta puterea? Cui ai transferat-o? Cine te mai reprezintă astăzi? Un fost demnitar comunist, ambiţios şi rebel, te-a condus drept în mijlocul capitaliştilor. A organizat un stat al şmecheriei agonisitoare şi a lăsat hrăpăreţii să-ţi distrugă opera de o viaţă, acaparând, vânzând, tăind în bucăţi, profitând de toate cele la care te-ai chinuit tu, însufleţit de solidaritate frăţească. Oamenii lui au dat jos cu mâini mudare toate steagurile mândriei, independenţei şi suveranităţii tale, au deschis toate zăgazurile lăcomiei şi putreziciunii, ţi-au călcat în picioare morala şi cuviinţa, te-au hâţânat şi desţâţânat până ţi-ai pierdut orice cheag de clasă şi te-au proletarizat din nou, ei sfidându-te cu bogăţia lor nemernică agonosită pe munca ta. Au pus chiar pe forţa ta de muncă o cabjă discreţionară, iar mintea ţi-au împuiat-o cu nimicuri sclipicioase, făcând din tentaţia traiului bun singura valoare axială. Acolo unde strălucea idealul unei lumi mai bune, mai înalte şi mai drepte s-a înfipt nesătula nemernicie a agoniselii cu orice preţ, inegalitatea cea mai cumplită, lupta pe os şi pe troaca cea mai porcească. Erai garantat înainte că ai unde să munceşti şi să înveţi, acum eşti la discreţia conjuncturii, care te-a pauperizat tocmai când toate, şcoala inclusiv, au devenit venale şi scumpe. Familia ţi-au destrămat-o, orgoliul ţi l-au nimicit, demnitatea ţi-au terfelit-o. Dar mai ales punându-ţi în faţă izbitoarele nedreptăţi şi falsuri prin care unii s-au cocoţat mult de-asupra ta, te-au lăsat fără speranţă şi apărare, fiindcă toţi cei ce ar fi trebuit să te reprezinte s-au vândut pe rând binelui material grosier sau ambiţiei politice deşucheate.
Cine te reprezintă în Parlament?
Priveşte la partidul tău, parlamentar, guvernamental, de dreapta sau la cel aşa-zis „de stânga”: geme de bogătaşi fără nici un alt temei decât că şi-au băgat mâna până la cot în gestiunea publică, exploatând abuziv şi în pierdere ce le-ai lăsat tu, frate muncitor român! Cum o să-ţi fie ei aproape, cu trupul lor plin de osânză luată de pe urma robotelii tale? Cum o să te regăseşti între aceşti baroni spurcaţi vânduţi viţelului de aur, din care unii crapă de cât au înghiţit pe nedrept? Aceşti şmecheri şi farsori, cu nimic diferiţi de tâlharii „de dreapta”, au luat şapte piei de pe naţia lor, pe care au vândut-o la mezat cui le-a dat, în particular, mai mult. Ei au ruinat pentru poftele lor tot ce au găsit, pe ţăran ca şi pe meşteşugar, pe micul comerciant ca şi pe intelectualul cinstit, iar pe tine te-au înstrăinat de slujbă, uneori de casă, uneori de ţară. Trăiesc din ciubuce şi din comisioane, din lovituri de bursă şi licitaţii pe nedrept câştigate, din spolieri de tot felul. Sub povara îmbogăţirii fără cauză, social-democraţia lor a devenit un titlu derizoriu. Ei au făcut începutul vânzării României şi o continuă până azi.
Voci pro-muncitoreşti din alte partide, îngălate de patimi absurde, nu-ţi pot da nici un suport fiind mai mult certăreţe decât rostuite. Sindicatele cad repede la împăciuire, prin baronii lor îmbuibaţi, cu guvernele ipocrite. Eşti singur, dezarticulat, n-ai pe nimeni.
Au ipotecat viitorul copiilor tăi
Plăteşti, frate muncitor, oalele sparte ale unor conduceri abjecte. Ele au ajuns azi în pragul falimentului, după ce au vândut tot, şi sunt obligate să se îndatoreze ipotecând viitorul copiilor tăi, cu condiţia draconică, după cât se pare, de a răvăşi şi cheltui toate rezervele bancare naţionale, ca să rămână numai sub împovărătoarea pavăzei a capitalului împrumutat. Tu ai strâns cândva o curea pentru asanarea unei datorii relativ mici, şi ţi-ai înăbuşit multă vreme murmurele pentru această silnicie; acum datoria devine uriaşă şi fără perspectivă, având ca alternativă doar înghiţirea ţării. Aşa de bine ai fost condus!
Numai votul tău contează. Tu, nu!
Acum clasă muncitoare nu prea mai e. În locul revendicării de a conduce lumea sau de a avea măcar un trai asigurat, cât de cât echitabil, va trebui să te mulţumeşti cu ceea ce a devenit palida consolare jalnică a unei naţii năpăstuite: o berică şi câţiva mici la un grătărel, într-un crâng înverzit şi plin de gunoaie. Eventual cu manele. Ai ajuns să te mulţumeşti cu foarte puţin, ai ajuns cumpărabil cu foarte puţin. Boşii te duc cu grătărelul şi cu ce-ţi mai aruncă din când în când, la ocazii. Vor votul tău de amărăştean, de candidat la soarta de şomer. Ai uitat că ai fost cândva mare şi puternic. Luai ca muncitor de muncă grea, în subteran, în uzine sau pe şantiere, mai mult decât inginerii, mai mult decât activiştii sau demnitarii, chiar miniştrii, îţi aveai temeiul tău, micul tău confort, mica ta siguranţă în ziua de mâine. Ai dat cu piciorul la toate acestea, nu le mai ai. Dacă vrei s-o scoţi la capăt ceva mai bine, te duci în Italia sau în Spania şi dai pe brânci, având familia desfăşurată, şubrezită. Şcoala nu mai e cinstită cu tine, nici medicina, nici justiţia. Morala e în vânt. Cultura e cu fasoane elitare sau cosmopolite. Trivialitatea îţi bate forţat la uşă. Ca şi concedierea. Ca şi mizeria sau traiul din expediente. O berică şi câţiva mititei, asta ţi-a rămas. Şi o grămadă de talk-show-uri isteţe, şi de goliciuni porcoase, şi de glume murdare.
Frate muncitor!
Totul depinde de tine
A venit vremea, poate, să te regrupezi! Să-ţi faci sau să-ţi găseşti un partid care să vrea să ţină seama de tine şi de forţa ta, de însuşirile şi nevoile tale! Care să vrea să recupereze ce s-a înstrăinat abuziv, să renaţionalizeze unele mijloace de producţie cedate orbeşte, să asigure o repartiţie mai dreaptă, să se opună excesului de imoralitate, dezmăţare şi avort, să controleze mai bine limba şi moravurile, să pieptăne cât de cât cultura ţării noastre asigurând românităţii ei o parte cuviincioasă, să curme hoţia şi şperţul prin asprimea legii şi rigoarea socială. Să însămânţeze din nou un ideal de bunăstare generală, o limită a îmbuibării, un sâmbure de frăţie.
Până la urmă, totul depinde şi de tine. E momentul să te gândeşti la tine, la tovarăşii tăi de suferinţă, dar, mai ales la copiii, nepoţiii şi strănepoţiii tăi cărora le laşi o grea moştenire.
Constantin ROTARU