Ştie cineva încotro mergem?
Parcă predestinând viitorul acestei ţări, alegerile parlamentare au debutat odată cu
prima ninsoare. Frig, zăpadă, nămeţi, drumuri blocate şi, ca urmare, oameni trişti şi zgribuliţi.
Per total, atmosferă întunecată la propriu şi la figurat.
Alegătorii sunt pregătiţi pentru timpuri grele. Prima lor grijă este aceea de a debloca
drumul înzăpezit. Maşina înzăpezită este singura lor speranţă. Din păcate, nu au un inventar
al maşinii şi nu au nicio idee privind modalitatea de pornire a motorului gripat. Printre ei nu
se găseşte niciun mecanic. Există numai un şofer, zgribulit de frig şi euforic la gândul că va
conduce maşina.
Din când în când, o voce din mulţime strigă:
– Harta, harta, unde e harta?
– Ştie cineva încotro mergem?
Într-un târziu, o voce supărată îi răspunde:
– Ce hartă? Ce direcţie? Nu vezi că nu ştim să pornim maşina?
Motivul pentru care in Romania nu exista un partid de stanga puternic (in sensul sustinerii populare) este acela al necunoasterii adevarului in legatura cu cele intamplate in 1989. „Nu exista viitor fara trecut”. Nu se poate construi nimic pe o fundatie fragila. Inainte de 1989 a fost absenta comunicarea intre putere si mase, eroare platita scump. Aceasta comunicare intre orientarea de stanga si mase trebuie stabilita, pentru ca sunt multe lucruri de care trebuie sa ne eliberam. Trebuie sa intelegem ca orice tara trebuie sa aibe un partid care sa fie de partea muncitorilor si a taranilor, a intelectualor cinstiti, ca un partid nu e de stanga doar pentru ca declara a fi de stanga, situatia politica actuala a Romaniei fiind una anormala pentru ca un partid care face parte dintr-o alianta cu un partid liberal, nu poate fi cu siguranta de stanga, fiind un partid de la care unii asteapta acum privatizarea completa.