Tezaurul trebuie reaprovizionat,

Datoria publică trebuie micşorată,

Aroganţa funcţionarilor publici

trebuie moderată şi controlată, şi

Ajutorul dat altor ţari trebuie eliminat pentru ca

Roma să nu dea faliment.

Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să

trăiască pe spinarea statului.”

(Cicero, in anul 55 înainte de Cristos)

Să fie  Guvernul BOC,  condus de Traian BĂSESCU,  în urmă cu 2065 de ani?

Candidatul independent Sorin Oprescu a declarat donatii de peste 5,4 milioane lei pentru sustinerea campaniei electorale, Basescu 5,2 milioane, Geoana se afla pe locul al treilea cu putin peste 5 milioane, urmat de Crin Antonescu, cu 2,4 milioane.

Potrivit unei informari postate pe site-ul AEP, candidatul UDMR Kelemen Hunor a declarat donatii in valoare de aproximativ 357.000 de lei, Corneliu Vadim Tudor – 190.000, candidatul independent Eduard Manole – 118.000, Constantin Potarca (independent) – 20.000, Ovidiu Cristian Iane (candidatul Partidului Ecologist) – 15.000 de lei, iar Remus Cernea (Partidul Verde) – 14.000 de lei.

Totodata, Gigi Becali (PNG) si Constantin Rotaru (Partidul Alianta Socialista) nu au declarat donatii pentru campania electorala.

AEP a prezentat o situatie a donatiilor declarate de candidati si la finalul primului tur al alegerilor, Traian Basescu declarand atunci 4.411.071 de lei, iar liderul PSD Mircea Geoana- 3.460.965 de lei. La finalul celui de-al doilea tur, Basescu a declarat donatii in valoare de 5.260.537 de lei, iar Mircea Geoana – 5.053.578 de lei.

In topul donatiilor declarate, ramane pe primul loc Sorin Oprescu, candidat doar in primul tur, care a declarat la AEP 5.418.242 de lei. Liberalul Crin Antonescu a declarat 2.407.665 de lei ca donatii primite in campania electorala.

9AM News

Donaţiile „prezidenţiale”, demonstrează încă odată că  banii joacă un rol foarte important în campaniile electorale.

E clar că sumele reale cheltuite  de unii dintre candidaţi, mă refer la cei care au cheltuit milioane de lei, cei aflaţi în fruntea clasamentului,  au fost cu mult mai mari decât cele declarate,  la unii de peste 10 ori mai mari.

Indiferent de mărimea lor,  donaţiile primite de Traian  Băsescu,  Mircea Geoană sau Crin  Antonescu nu  ne surprind. Au guvernat sau guvernează, deci au avut de unde cheltui.

Nu e normal să participi la alegeri fără să ai cât de cât o susţinere financiară,  dar nici aşa.  Milioanele de euro  cheltuite în campaniile electorale puteau să aibă o destinaţie mai bună.

Pentru ce au folosit aceste milioane?     Cea mai mare parte a lor  au fost  cheltuite pentru a  cumpăra şi  a fura voturile alegătorilor.

Ştiam că Sorin Oprescu are susţinători cu mulţi bani, dar  de ce au  investit o asemenea sumă pentru Sorin Oprescu?  Ce au sperat de la el?  Este clar că au făcut cea mai proastă investiţie.

Nu trebuie să-i plângem pe cei care  au pierdut banii în alegeri.  Oricum, nu erau ai lor, erau ai alegătorilor.

Constantin  ROTARU

Rm. Vâlcea, 04 ianuarie 2009

Factorii determinanţi ai apariţiei globalizării în lume  ţin de dezvoltarea tehnologică, de modernizarea proceselor de producţie,  de computerizare, informatizare şi comunicare la nivel mondial care au micşorat foarte mult distanţele în timp şi spaţiu. În ultimii 50 de ani, dezvoltarea tehnologică şi  modernizarea  proceselor de producţie au atins nivele impresionante.  Tot  în această perioadă, computerizarea,  informatizarea şi mijloacele de comunicare  au transformat, la nivel planetar,  modul de gândire,  de acţiune, dar şi de manifestare al oamenilor.

Fiind  vorba de un fenomen aflat la început,  din păcate, chiar dacă el este un  proces  obiectiv  al dezvoltării, globalizarea a dus la escaladarea polarizării sociale din cauza faptului că rezultatele  ei revin unui număr foarte mic de profitori, în timp ce marea masă  a producătorilor este eliminată din toate calculele.

Globalizarea  este fenomenul care domină lumea şi faţă de care trebuie să ne comportăm cât mai avizat. Globalizarea este un concept modern cu multiple sensuri. Cei mai mulţi înţeleg prin globalizare numai latura sa economică neglijând celelalte faţete referitoare la globalizarea cunoaşterii, politicului, comerţului, culturii, terorismului etc. Fie şi numai din acest motiv globalizarea nu trebuie abordată întotdeauna ca un fenomen negativ.

Globalizarea a apărut de relativ puţin timp la scara istoriei, din anii 70, când ţările producătoare de petrol s-au unit în OPEC şi au majorat preţul petrolului (de la 1,90 la 28,76 dolari). Băncile comerciale, cu încurajarea guvernelor occidentale, au avut rolul de a recicla fondurile rezultate din această majorare, adică petrodolarii. Dezvoltarea pieţelor financiare a fost susţinută însă în mod esenţial în anii 80 de regimurile Margaret Thatcher şi Ronald Reagan, care au impus programe ce urmăreu înlăturarea statului din economie, permiţând mecanismelor pieţei să-şi joace rolul.

Globalizarea economică face ca economia mondială să fie dominată de forţe necontrolabile  ale pieţei, prnicipalii săi actori economici şi agenţi majori ai schimbării fiind companiile transnaţionale care nu se supun nici unui stat şi care se situează pe piaţa mondială acolo unde primează avantajele.Pierderea din ce în ce mai evidentă a controlului naţional, creşterea nesiguranţei şi a imposibilităţii de a prezice relaţiile economice, schimbările instituţionale rapide au constituit un şoc pentru cei obişnuiţi să creadă că sărăcia, şomajul şi ciclurile economice ar putea să fie controlate sau eliminate în totalitate într-o economie de piaţă bazată pe ideea de profit.

Dacă în anii 50 şi 60 capitalismul clama că viitorul aparţine unui capitalism fără învinşi, condus în siguranţă de guverne naţionale ce acţionează la unison, la sfârşitul anilor 80 şi 90 a apărut o nouă teorie bazată pe afirmaţii contrare şi anume: pieţele globale nu pot fi controlate şi singura cale de a evita eşecul, ca naţiune, firmă sau individ, este de a fi cât mai competitiv posibil.

Economia globală este un model total diferit de economia „inter-naţională” şi se dezvoltă în opoziţie cu aceasta. În economia internaţională procesele sunt determinate la nivelul economiilor naţionale, iar procesele internaţionale sunt rezultatele performanţelor diferite şi distincte ale economiilor naţionale.  În sistemul global , economii naţionale diferite sunt subsumate şi rearticulate prin procese şi tranzacţii internaţionale.

Consecinţele majore ale economiei globale sunt:

• economia globală nu poate fi guvernată – dificultatea fundamentală constă în construirea unor modele integrate eficiente de politici publice naţionale şi internaţionale care să facă faţă forţelor de piaţă globale. Se apreciază ca utilă integrarea economică în rândul principalelor blocuri comerciale regionale, exemplu:  Uniunea Europeană (UE) şi Zona Nord Americană de Comerţ Liber (NAFTA) se vor integra curând în pieţele continentale. Dar deja în UE au apărut probleme fundamentale în coordonarea politicilor de reglementare dintre diferitele autorităţi publice ale Uniunii, la nivel naţional şi regional.
• transformarea  companiilor multinaţionale   în companii transnaţionale – esenţa organizaţiei transnaţionale- constă în faptul că ea poate produce într-un stat, poate plăti taxe într-altul şi poate pretinde investiţii publice sub forma măsurilor de infrastructură într-o terţă ţară. Companiile transnaţionale exportă locuri de muncă acolo unde cheltuielile şi impozitele pentru forţa de muncă sunt cele mai scăzute. Aşadar companiile transnaţionale pot diferenţia spontan şi angaja unele împotriva celorlalte plasamentul investiţiei, locaţia producţiei, locul de achitare al taxelor  sau domiciliul. Companiile transnaţionale au şanse suplimentare de acţiune şi putere, dincolo de sistemul politic din statul naţiune. Pentru statul naţional impozitarea reprezintă principiul autorităţii naţional – statale. Această suveranitate fiscală este legată de capacitatea de control asupra activităţilor economice din interiorul unui anumit teritoriu. Actorii globali ai creşterii economice subminează autoritatea statului, solicitându-i serviciile, dar refuzâdu-i impozitele. Ei urmăresc să impună „Capitalismul fără muncă + Capitalismul fără impozite”. În timp ce companiile transnaţionale se sustrag intervenţiei fiscale a statelor naţionale şi produc restructurări masive de locuri de muncă, întreprinderile mici şi mijlocii, organizaţii locale, cele care creează locurile de muncă sunt şi sufocate fiscal. Aşa se face că acestea, perdanţii globalizării, suportă toate costurile ei în timp ce companiile transnaţionale, câştigătorii globalizării vor realiza câştiguri inimaginabile fără nici un fel de responsabilităţi faţă de statul naţiune.
• continuarea declinului influenţei politice şi al puterii de negociere economică a forţei de muncă organizate – pieţele globalizate şi companiile transnaţionale – se reflectă într-o piaţă deschisă a muncii. Tendinţa de creştere a mobilităţii globale a capitalului şi relativa stabilitate naţională a forţei de muncă vor favoriza ţările avansate cu cea mai maleabilă forţă de muncă şi cu cele mai mici costuri sociale raportate la beneficiile competenţei şi motivaţiei muncii.
• creşterea multipolarităţii fundamentale în sistemul politic internaţional – puterea naţională nu va mai putea să-şi impună propriile obiective de reglementare, vor dobândi mai multă putere agenţii internaţionale şi organizaţii transnaţionale. Puterile disciplinare distincte ale statelor naţionale vor scădea, chiar dacă majoritatea cetăţenilor lor, mai ales din ţările avansate, vor rămâne ataşaţi naţional. Puterea militară devine mai puţin eficientă, nemaifiind folosită la realizarea obiectivelor economice deoarece dispare controlul statal al economiei.

Problema pe care modelul economiei globalizate o ridică autorităţilor diferitelor state este felul în care s-ar putea construi politici care să coordoneze şi să integreze efortul lor de reglementare, astfel încât acestea să facă faţă sistematicei interdependenţe dintre actorii economici.

Pieţele globale sunt deja dominante şi nu sunt ameninţate de nici un proiect politic (social democraţia vestică şi socialismul european nu au supravieţuit, iar neoliberalismul se prăbuşeşte).  Poate că tocmai de aceea, este greşit să atribuim globalizarea capitalismului sau imperialismului însă,  putem constata că, deocamdată, ei sunt  profitorii acestui fenomen.

În societatea globalizată – societatea postcapitalistă imaginată de Druker – politicul, atribut al statului naţional, departe de a decădea, capătă noi valenţe. Se apreciază că vechiul schematism de dreapta sau de stânga este depăşit,  acţiunea politică devenind, mai degrabă, o consecinţă a anihilării riscurilor generate de globalizare.

Dacă în perioada capitalismului clasic mişcarea muncitorescă era arma claselor sociale paupere împotriva politicului, în capitalismul global politicul devine arma statului naţional împotriva companiilor transnaţionale.

Este de la sine înţeles că, în timp, politicul  nu poate ignora realităţile globalizării, dar le poate trata ţinând cont de  situaţia internaţională şi de condiţiile de care dispune  fiecare naţiune, adoptând o atitudine activă care porneşte de la valori şi principii ce derivă din nevoia de rezolvare a problemelor cu care se confruntă oamenii şi naţiunile. Cu cât vom cunoaşte şi înţelege mai bine mecanismele şi efectele globalizări, cu atât  vom putea reacţiona mai prompt şi mai eficient la noi provocări şi riscuri.

Principalele trăsături  ale capitalismului global au fost identificate, în urmă cu peste 160 de ani,  într-o manieră mai mult profetică  de Karl Marx şi Friedrich  Engels  în Manifestul Partidului Comunist. De altfel, Karl Marx  a fost primul  filozof  care a  dezvoltat teoria uneia  dintre  formele globalizării a atunci când a afirmat că a sosit momentul  să fie pus în practică sloganul „Proletari din toate ţările uniţi-vă!”. În fapt, el făcea referire la  necesitatea globalizării solidarităţii umane.  Din păcate, nu s-a întâmplat aşa ceva.  Poate că tocmai pentru a se dezvolta într-o totală libertate, celelalte forme de globalizare au luat toate măsurile necesare pentru a înăbuşi din faşă orice formă de  solidaritate umană.

Importantă este umanizarea  globalizării care ar presupune obţinerea, într-o primă fază a unui echilibru între procesul decizional individual,  exprimat prin funcţionarea pieţelor, şi procesul decizional colectiv, exprimat prin activitatea politică.

China comunistă înţelege să nu ignore globalizarea şi reuşeşte să folosească acest fenomen în beneficiul fiecărui chinez în parte şi a poporului chinez în întregul lui. Astfel,  China, într-o perioadă de timp foarte scurtă, să înregistreze creşteri foarte mari, pentru cei mai mulţi impresionante, ale indicatorilor economici şi sociali, ceea ce a propulsat-o pe a doua treaptă între marile puteri ale lumii. Nu este numai China în această situaţie.   Sunt şi alte state în care de rezultatele globalizării se bucură toţi cetăţenii acelei naţii, iar efectele ei se reflectă în dezvoltarea economică şi socială a ţării respective. De aceea, putem afirma că globalizarea este un fenomen obiectiv care transcede sistemele sociale.

Constantin   ROTARU

Bucureşti,  11 decembrie 2009

„Orice încercare de a rezolva problemele cu care se confruntă oamenii în capitalism reprezintă  un început al  construirii societăţii socialiste”

„Proprietatea, indiferent de forma ei,  este  principala sursă de progres şi bunăstare pentru proprietar”

„Proprietatea socială apare ca o necesitate  pentru  asigurarea bunurilor şi serviciilor de care are  nevoie  comunitatea”

„În formarea proprietăţii sociale fiecare membru al societăţii este, în acelaşi timp, contribuabil şi beneficiar”

„Bogatul nu a făcut pământul ca să îl aibă, el a făcut numai gardurile”

Bogaţii nu muncesc pentru bani, ci banii muncesc pentru  bogaţi”

„Hoţul cel mic ajunge la închisoare,

Hoţul cel mare ajunge în top 300”

Traian BĂSESCU, un preşedinte  căruia-i sunt străine cele mai elementare principii ale democraţiei, ca să nu mai vorbim despre principiile separaţiei puterilor în stat, în multe momente din activitatea sa, s-a plasat în afara  şi deasupra  prevederilor constituţionale, iar pentru a se salva cere, cu insistenţă, poporului să schimbe Constituţia.

Un preşedinte care se  plaseză în afara prevederilor constituţionale NU mai poate preşedinte.

Preşedintele Traian BĂSESCU, la fel ca şi guvernanţii democrat-liberali pe care i-a condus în mod direct, a declarat că au fost luaţi prin surprindere de criza care s-a instalat, în acest an, în România.  Ca urmare, automat, apar o serie de întrebări:

Ce fel de politicieni sau  ce fel de conducători sunt?

Cine trebuia să ştie mai înainte că politica lor este generatoare de criză, nu EI?

Dacă  au fost luaţi prin surprindere,  ce fel de măsuri anticriză au luat până acum?

E clar că domnul Traian BĂSESCU nu se luptă pentru România şi nici pentru cetăţenii ei, ci pentru a se salva pe sine şi clica politico-economică ce-l înconjoară.

După ce a guvernat România cinci ani  şi  împreună cu PDL timp de trei ani şi jumătate, din cinci,  Traian BĂSESCU  declară că nu este mulţumit de rezultatele mandatului său, dar îşi mai doreşte unu.

Niciun program, nicio soluţie pentru România.

Important e să rămână la putere, el  şi ai lui.

De aceea,

Biroul Executiv al Partidul Alianţa Socialistă recomandă membrilor şi simpatizanţilor săi să  NU-l voteze pe Traian BĂSESCU.

Partidul Alianţa Socialistă, constatând falimentul capitalismului românesc,  militează pentru înfăptuirea în România a unui model socialist de dezvoltare durabilă, model  care presupune promovarea unui sistem de valori în care interesul naţional, libertatea, egalitatea şi solidaritatea, emanciparea umană, justiţia socială, conservarea naturii şi pacea sunt inseparabile într-o societate în care poporul îşi conduce treburile democratic şi echitabil.

Până atunci, pentru liniştea ţării şi pentru responsabilizarea actului de conducere a  României,  Biroul Executiv al Partidului Alianţa Socialistă recomandă electoratului său  să-l voteze pe  domnul Mircea GEOANĂ  pentru înalta funcţie de Preşedinte al României.

Biroul  Executiv

al

Partidului Alianţa Socialistă

Locuitorii din mai multe comune aflate în sudul judeţului şi-au arătat îngrijorarea faţă de  viaţa tot mai grea pe care trebuie să o ducă în actualele condiţii politice, iar profesorii anunţau cu multă amărăciune că  aşa zisul concediu fără plată a început să opereze, practic nefiind vorba de un concediu fără plată ci, mai degrabă,  de muncă fără plată pentru că ei nu pot să nu meargă la şcoală in aceste zile. Profesorii şi medicii, dar şi ceilalţi funcţionari publici nu înţeleg cum s-a putut trece atât de brusc de la promisiunile de mărire a salariilor, cu procente importante, la diminuarea  lor.

Candidatul Partidului Alianţa Socialistă  le-a  spus alegătorilor că toate aceste lucruri sunt posibile numai într-o societate capitalistă pentru că ei, capitaliştii, nu  fac decât politica  banilor personali, al  câştigului propriu. Pentru capitalişti OMUL contează numai atâta timp cât el reprezintă o sursă de venit.

Acesta este motivul pentru care  se impune abandonarea  capitalismului şi trecerea la socialism.

Domnul Constantin ROTARU şi-a exprimat satisfacţia că programul său electoral a fost foarte bine primit de către alegători şi a apreciat că, pentru alternativa socialistă,  acesta  este un moment care  poate  reprezenta un nou început.

Domnul Constantin ROTARU şi-a ales judeţul Vâlcea pentru ultima zi de campanie electorală pentru că, duminică, 22 noiembrie, la ora 11,00,  va vota  în secţia de votare nr 35 din Rm. Vâlcea.

Biroul de presa

Bucureşti, 20 noiembrie 2009

Roza vînturilor Miercuri, 4 Noiembrie 2009

The Moscow Times

Sfîntul Scaun l-a reabilitat pe Marx. La 21 octombrie, numărul 21 al publicaţiei oficiale a Vaticanului, L’Osservatore Romano, a publicat un articol în care îndeamnă oamenii să citească operele lui Marx, fapt care îi va ajuta să găsească un răspuns la întrebările privind actuala criză economică.
Aceste informaţii sînt interesante, dar nu chiar senzaţionale. Biserica Catolică a mai corectat greşeli făcute de ea în trecut, recunoscînd contribuţiile aduse de oameni care fuseseră anatemizaţi, precum Galileo, Charles Darwin şi Oscar Wilde, astfel că era doar o chestiune de timp pînă cînd liderii Bisericii îşi vor revizui poziţia privindu-l pe Marx.
Nu cu mult timp în urmă, Papa Benedict al XVI-lea, care reprezintă aripa conservatoare a ierarhiei catolice, a denunţat public învăţăturile lui Marx. Dar acum, cînd o lume întreagă suferă consecinţele unei crize profunde a modelului liberal capitalist, este firesc ca Biserica Catolică să arunce o nouă privire asupra lucrărilor lui Marx.
Este cunoscut faptul că Marx nu era catolic, iar Vaticanul nu a recunoscut niciodată realizările lui în calitate de economist şi sociolog major. Totuşi, ideile politice şi revoluţionare conţinute în “Das Kapital” au fost cele care au influenţat zeci de milioane de catolici – mai ales din America de Sud.
“Marxismul catolic” – cunoscut drept teologia libertăţii – a fost mult timp un factor semnificativ în viaţa politică din multe ţări, din Brazilia pînă în Guatemala. În Paraguay, fostul episcop catolic Fernando Lugo Mendez a condus chiar o coaliţie a forţelor de stînga pentru a fi ales preşedinte al republicii. Popularitatea teologiei libertăţii se dovedeşte a fi rezultatul firesc al deplasării politice globale spre stînga în America de Sud, unde trăiesc aproximativ o treime din catolicii lumii. Vaticanul nu poate ignora pur şi simplu această tendinţă.

(preluat din editia online a ziarului Faclia de Cluj)

http://ziarulfaclia.ro/Reabilitarea-lui-Marx-de-c%C4%83tre-Vatican+32748

Biroul de presă

16.11.2009

emisiunea „SINTEZA ZILEI”

Prin prezenta vă informăm că urmărim cu interes emisiunile Dumneavoastră. În acelaşi timp, am observat că, în cadrul acestora, aţi invitat şi o parte dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale din acest an.

Având în vedere că, până acum, candidatul Partidului Alianţa Socialistă, domnul Constantin ROTARU, nu a participat la nicio asemenea emisiune, in spiritul si cu respectarea principiilor echitatii, echilibrului  si  impartialitatii, vă rugăm să ne comunicati data si ora la care  este planificat.

Vă mulţumim,

Vicepreşedinte,

Marin  BADEA

emisiunea „ŞTIREA ZILEI”

Prin prezenta vă informăm că urmărim cu interes emisiunile Dumneavoastră. În acelaşi timp, am observat că, în cadrul acestora, aţi invitat şi o parte dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale din acest an.

Având în vedere că, până acum, candidatul Partidului Alianţa Socialistă, domnul Constantin ROTARU nu a participat la nicio asemenea emisiune, in spiritul si cu respectarea principiilor echitatii, echilibrului si impartialitatii, vă rugăm să ne comunicati data si ora la care  este planificat.

Vă mulţumim,

Vicepreşedinte,

Marin  BADEA